Încrederea în sine nu este un dar oferit de ceilalți, ci o resursă interioară.

Îți mai amintești cine erai, înainte ca lumea să-ți spună cine trebuie să fii?” – Charles
Bukowski

Încrederea în sine nu este un dar pe care îl primești din afară, ci o flacără care arde înăuntru, uneori ascunsă sub straturi de frici, condiționări și experiențe de viață. Este capacitatea de a te ridica în fața propriei inimi și de a spune:

„Am voie să fiu. Am voie să încerc.
Am voie să strălucesc.”

De ce ne pierdem încrederea în sine?

De atâtea ori ni s-a spus ce să facem, cum să facem, când să facem, încât am uitat cum e să acționăm din propria inițiativă, din acel spațiu autentic care vine din simțire. Am dezvoltat un mecanism automat de a căuta aprobarea celorlalți înainte să ne permitem să ne manifestăm.

Oare de câte ori nu ți-ai înăbușit entuziasmul doar pentru că cineva ți-a răspuns cu o privire rece, un cuvânt de descurajare sau o critică? Și câte vise ai lăsat să se stingă în tine pentru că „nu era bine”, „nu era momentul”, „nu se face așa”?

Este ca și cum ai avea o grădină în care vrei să plantezi cireși. Dar cineva din jur, care cunoaște doar perii, îți spune: „Nu, nu are cum să meargă. Nici măcar nu știi cum e gustul lor. Mai bine plantează peri, ca mine.” Și atunci alegi să renunți, să te conformezi. Însă sufletul tău știe. Simțirea ta știe.

Puterea alegerii

Dacă îți asculți inima și îți permiți să încerci, ai șanse 50-50: să reușești sau să eșuezi. Dar chiar și eșecul este o lecție, un pas spre îmbunătățire, o claritate nouă. În schimb, resemnarea adâncește doar sentimentul de neputință și scade stima de sine.

De fapt, frica cea mai mare nu este de eșec, ci de succes. „Dar dacă reușesc? Dar dacă sunt văzut(ă) și apreciat(ă)? Ce se schimbă atunci?” Inconștient, mulți dintre noi ne-am obișnuit să ne micșorăm, să nu deranjăm, să nu ieșim prea mult în lumină.

Rădăcina fricii

Această teamă vine din răni adânci – transgeneraționale, colective, chiar și din alte vieți. De atâtea ori omenirea a pedepsit, exclus sau respins pe cei care au avut curajul să strălucească. Astfel, în inconștient s-a imprimat credința că „dacă ies în față, voi fi rănit(ă)”.

La nivel energetic, acest blocaj se află în special în chakra rădăcinii (chakra 1) – locul unde se înrădăcinează sentimentul de siguranță, apartenență și dreptul de a exista. Când aceasta este fragilă, ne este greu să avem încredere în noi înșine și în viață.

Cum să-ți reconstruiești încrederea în sine

Dar azi putem alege altfel. Putem decide să nu ne mai micșorăm ca alții să pară mari. Putem să ne onorăm darurile și să lăsăm inima să vibreze prin tot ceea ce facem.

Exact acolo se pot sprijini rădăcinile încrederii: în ceva mai mare decât tine, care nu se clatină și nu te judecă. În acea prezență divină care respiră prin tine și care îți arată mereu calea.

Afirmații pentru încredere interioară

 „Aleg să am încredere în ghidarea divină și să mă las condus(ă) de iubire. Tot ce fac este susținut de lumină și de adevărul inimii mele.”

sau, mai simplu și la fel de puternic:

 „Mă încred în iubirea divină care îmi arată mereu calea.”

Ambele afirmații împletesc încrederea în sine cu încrederea în Divin și îți reamintesc că nu ești niciodată singur(ă). În spatele fiecărui pas pe care îl faci există un flux de iubire care te susține.

Și totuși, puterea rămâne în mâinile tale, în alegerile zilnice pe care le faci.

Tu ce alegi? Să ai încredere în vocea ta interioară sau să lași vocile altora să îți ghideze viața?